Ianuarie, 2016          Photo Eva Nemeth
Anul Nou pentru o familie de fermieri Eco poate să însemne doar una: speranțe pentru roade bogate și vreme cruțătoare. Toate dorințele și visurile în noaptea dintre ani se referă la asta. Pentru că chiar și în era celor mai moderne tehnologii, nimeni nu poate să crească mâncare altfel decât din sol, și nimeni nu are putere asupra timpului de afară.

Ianuarie și febriarie sunt luni mai liniștite la ferma noastră. Recoltarea e minima – praz, varza, sfeclă, napi. Poate ceva salate din solarii, dar foarte puțină. Restul culturilor sunt la deposit și le alegem săptămânal, le ambalăm și le trimitem la clienți acasă.

Vânzările de obicei sunt bune, mai ridicate decât în lunile de vară. Mulți clienți noi, mulțămită Anului Nou și deciziilor luate de a se alimenta mai sănătos.

Cheltuieli nu prea avem, nici muncitori, până nu vine din nou primavara.

Dar lunile astea sunt și cele mai friguroase. Iar după o zi de lucru nu există ceva mai plăcut decât să ne așezăm în fața căminului și să facem planuri pentru sezonul următor.

Aici vin la țanc și cataloagele de semințe, trimise la timpul potrivit, încă înainte de Crăciun, de companiile specializate în semințe eco. Le găsim prin poșta răvășită de scrisori și felicitări și începem să le răsfoim agale. Căutăm soiuri noi, neobișnuite. Le ștergem pe alea care s-au dovedit a fi nereușite în trecut. Căutăm la diferite companii oferte și prețuri mai avantajoase.

Și visăm. Visăm necontenit la ziua când va veni vremea să le recoltăm, să le punem în cutii și să le prezentăm cumpărătorilor.

Printre semințele alese sunt cele care de-alungul anilor s-au prezentat consistente în calitate și în recoltă. Tomatele galbene în formă de gărăfioară. Yellow Submarine au devenit favoritele noastre dar și a clienților. Sunt mărunte cât o prună, dulci ca cireșele, și sufficient de tari, ca să nu se fărîme la transportare.

Frunzele de salată Cleitonia arată ca niște monede verzi, nu li-i frică nici de ger, nici de arșiță, și împodobesc orice mix de salate, pentru care alegem 8-9 soiuri diferite: rucola, valeriană, lătucă, sfeclă, ridichioară.

Conopida Romanesco este și ea ca o podoabă în punga de legume: de forma unui vulcan, de culoare verde-gălbuie, va rezista gerurilor din iarna viitoare și va apărea pe mesele clienților noștri abea în primavara 2017, adică peste 15 luni.

Pare mult timp pănâ atunci, însă planurile pentru culturi, semințe, terenuri și forța de muncă se fac anume acum, la gura sobei, cu vântul vâjâind afară.

Ianuarie e lună lungă, prea lungă pentru un fermier Eco care abea așteaptă primele semne de primăvară. Iar aceste nopți lungi le scurtăm cu visuri și planuri, măsurînd zilnic lungimea zilei care devine ușor ușor tot mai lungă.

Februarie deja ne bucură cu mai multă lumină, iar în sera noastră Victoriană vor porni primele lucrări de primăvară: vor fi încălzite vetrele, vor fi incluse lămpile de zi și vom semăna primele semințe pentru răsad: roșiile, ardeiii, sfecla roșie, varza timpurie, prazul timpuriu. Direct în sol, protejat sub peliculă, văm semăna morcov, un mix de salate, ceapă verde .

Tot în februarie vom adăuga compost în sere și vom curăți cei 60 de pomi de măr.

În bucătăria mea vor domina supele-cremă din legume de iarnă, tocanele înnăbușite cu fasole și legume, cartofii copți, legumele stir-fry și multe salate colorate de crudități rase ”julien” și ornate cu semințe și vlăstari verzi.