– mărturisește un agricultor din Moldova. O abordare tipică și o greșală clasică a fermierilor (nu toți, bineînțeles).

Am auzit această frază de atâtea ori! La seminare, instruiri, întruniri cu fermierii și producătorii agricoli, în sondaje. ”Să dea Dumneazeu ploaie, că pe urmă ne-om gândi unde să vindem” – așa-i că ați auzit și voi de multe ori aceste vorbe?
Nu, nu, nu!
Mai întâi ne uităm prin magazine cum se vinde produsul in care dorim să investim, ce se poate de făcut din materia primă, cine îl cumpără, cum se prelucrează produsul, ce mașinărie ne trebuie ca să prefacem materia primă ieftină într-un produs final delicios, calitativ și întrebat.
Ne uităm cine ne poate finanța investițiile. Poate sunt granturi de la americani sau de la europeni. Sau de la japonezi. Ne gândim unde vom prelucra materia primă. Ce vom face cu deșeurile. Ce vom face dacă toată livada de migdal va îngheța într-o noapte senină de mai.
Și după asta decidem dacă să investim în livezi și plantații sau nu.
De exemplu, cu migdalele – eu pot să vă spun de pe acum, că nimeni nu vrea migdale în sâmbure, mai puțini vor cumpăra sămburii necurățați.
Consumatorii, bucătarii, brutarii, patiserii – toți doresc următoarele: lapte de migdale, făină de migdale, unt de migdale, migdale în ciocolată, fulgi de migdale, ulei de migdale.

Să vă dau și niște prețuri:
Un litru de lapte de migdale costă pe piața externă 60 lei, Eco – 100 lei (Pare puțin, însă dintr-un kilogram de migdale faci 3 litri de lapte, deci cam 180 lei pentru un kilogram de migdale fără certificat eco.
Un kg de făină de migdale costă 360 lei, Eco – 500 lei
Un kg de fulgi de migdale costă 450 lei, Eco – 600 lei
Un kilogram de unt de migdale costă 700 lei. Eco – 750 lei
FII ATENT!
Un litru de ulei de migdale eco costă 2,700 lei!

Vezi rețeta mea de tartă cu migdale

Asta vrea consumatorul – ulei, unt, lapte, făină, fulgi. Chiar și migdale în ciocolată, care nici nu vă spun cât costă…

Și migdale necurățate, cu tot cu sâmbure, uscate în pod? Ele costă 50 lei kilogramul, asta dacă ai noroc să găsești cumpărător.

Bineînțeles, cu cât mai scump e produsul final, cu atât mai multe investiții cere. Iar un fermier cu o livadă de migdal nu va avea suficientă materie primă să folsoească pe deplină capacitate utilaj sofisticat pentru curățarea, uscarea și presarea migdalelor. Să le vândă unui intermediar/angrosist șmecher? Va cîștiga fix atât – 30-40 lei pe kilogram.
Dar poate că pentru a câștiga mai mult producătorii de migdale ar putea să se coopereze? Să cumpere împreună un set de utilaj pentru presare, uscare, măcinare și să le folosească în ture? Așa cum fac de exemplu fermeirii de măsline.
Poate că ar fi bine să se asocieze într-o cooperativă de marketing care le-ar împinge produsele la export, după ce implinesc cererea locală?
Eu sunt mereu pentru drepturile consumatorului local în primul rând. Că cel din Occident – are cine-i purta grija. Și știu că în Moldova se plătește bine pentru produsele sănătoase. Am văzut asta la Târgul de Post VEGAN SHOW, și vreau să zic că această tendință e doar în creștere, dragi producători de migdale. Succes!

Articol pentru inspirație