Acum probabil ”o sa-mi aprind paie în cap” și o să supăr niște persoane apropiate, dar vreau să scriu acest articol după ce am citit despre Glutamat.
În calitate de nutriționit, care promovează produse sănătoase, nu-mi sta bine să ”apăr” un aditiv alimentar. Dar mă deranjază constatările pretențioase și superficiale. Mă deranjază titlurile panicate. Și mai mult decât tot, mă deranjează deraierea de la măduva problemei și căutarea vinoveților în altă parte, decât în propriile obiceiuri și în propria nepăsare față de sănătatea noastră.
Ce este glutamatul de sodiu? Da, este un aditiv alimentar. Un E. Un amplificator de gust. O substanță sintetică, ieftină și accesibilă, folosită (legitim) în industria alimentară din toată lumea. Dar mai ales în China și SUA.
Este asta de bine? Nu.

Trebuie să-l avem în bucătărie? Nu.

Este glutamatul nociv? Nu.

Otrăvitor? Nu.
Glutamatul de sodiu este ”gemenele” unei substanțe naturale – ”Umame” – care se găsește în unele produse, precum fructele și algele de mare, ciupercile Shiitake. Umame are cu adevărat un gust fabulos, un gust care conferă bucatelor acea calitate superlativă, când nu te mai poți sătura savurându-le. Mai recent ”umame” este numită o zonă anume de receptori în palatul bucal (alături de dulce, sărat, acru și amar), și anume receptorii responsabili de delectare și savoare.
Fiind puțin accesibil și scump, umame este înlocuit pe tot globul de MSG (Monosodium Glutamat). Și atât.
Putem noi să evităm glutamatul? În teorie – da. Prin pregătirea și consumul doar a propriilor bucate, din produse primare integrale. În practică – nu. Pentru că el este ”băgat” într-o sumedenie de produse alimentare de rutină, pe care le cumpărăm fără sa ne gândim la ingredienții utilizați.
Dar vestea bună este că acest aditiv, în comparație cu mulți alții, nu este nociv.
Și cu îngrășarea și adicțiile alimentare ce facem?
Iată aici și trebuie identificată problema.
Care se ascunde nu în glutamatul de sodiu, nici în salamurile ticsite cu încă o duzină de aditivi.
Problema e în obișnuința noastră de a mânca prea mult și prea multe produse. Noi vrem să mâncăm de toate. Tot timpul. Anul împrejur. Toți cârnații, cârnăciorii și mititeii care ni se oferă. Cu pâine albă și pufoasă. Cu bere blondă și ieftină. Cu ”morkovka koreiskaia”. Cu ketch-up. Cu…
Iată aici zace problema, cu pericolele ei de obezitate și adicție alimentară.  Chiar aici pe loc. Chiar în noi înșine.

Și cu reacțiile adverse ce facem?

Într-adevăr MSG poate provoca amețeli, grețuri, dureri de cap, și multe alte simptome. Ca și lactatele. Ca și căpșunile. Ca și cerealele. Ca și alunele. Ca și fructele de mare. Ca și multe alte produse care provoacă dereglari la persoanele sensibile. Unii din noi avem alergii, intoleranțe, maladii, și nu putem consuma anumite produse.
Trebuie să ne ascultăm organismul. Să evităm ce nu ni se potrivește. Să fim atenți la ce mâncăm și cât mâncăm.