Organizația Mondială a Sănătății OMS are în față o nouă provocare – de a aborda fermele-fabrici de animale, în contextul sănătății publice globale și a mediului ambiant.
Pentru cititorii mai puțin versați, o fermă-fabrică de animale este o gospodărie agricolă unde animalele sunt întreținute în densitate înaltă (număr mare de capete pe suprafețe mici de spațiu) iar scopurile de bază ale întreprinderii sunt eficiența economică și profitul.
Ca să fie mai simplu, la o fabrică de pui, de porci sau de vite cornute mari animalele niciodată nu sunt scoase afară, petrecându-și toată viața în încăperi organizate în celule și țarcuri, sunt hrănite cu furaje și iluminate cu becuri artificiale. În multe din ele nu există geamuri.
Fermele-fabrici dominează industria alimentară, de exemplu în Statele Unite 99.9% din carnea consumată provine de la ferme-fabrici.
Alternativele fermelor-fabrici sunt fermele ecologice și biodinamice, gospodăriile de permacultură precum și micile gospodării țărănești, care cresc animale pentru propriul consum și unde animalele duc un mod de viață natural.
În Moldova nu avem nicio fermă ecologică de animale sau păsări. Există gospodăria BioCămara de la Mânâstirea de la Zăbriceni, care practică o fermă cu circuit închis, unde animalele sunt crescute după standarde ecologice și ferma  Bastecris cu pășune în conversie. În rest, toate rețelele comerciale mari achiziționează produse animaliere fie din import, fie de la fermele-fabrici autohtone.
Dezvoltarea acestor fabrici a început odată cu colectivizarea, în anii 50, când gospodăriile țărănești erau închise, gospodarii – deportați, iar animalele date în kolhozuri, unde se înălțau grajduri enorme, pe vârfuri de deal, despre care se știa doar după mirosul și scurgerile parvenite de acolo. Multe kolhozuri au devenit apoi ”sovhozuri”, adică și mai mari, și mai industrializate, iar materia produsă în acele clădiri încuiate de ochii lumii era dusă în direcții necunoscute, pentru a hrăni întreaga Uniune Sovietică.
După destrămarea URSS, acele clădiri au rămas fără stăpân, pustii, iar localnicii au scos din ele tot ce putea fi de folos, de au rămas doar coastele de beton. Puține sate sunt, în care fabricile de animale au ”supraviețuit”, iar cu timpul unii antreprenori au riscat să investească în șeptel animalier și să-și dezvolte o afacere, unii cu mai mult noroc decât alții.
Și care e problema cu fermele-fabrici, încât ele au devenit o primejdie globală pentru sănătatea publică?
Pe primul și primul loc stă problema bacteriilor rezistente la antibiotice. Acești microbi apar și se înmulțesc cel mai repede în ferme-fabrici de animale, unde densitatea animalelor pe metru pătrat este anormal de înaltă și extrem de benefică pentru răspândire. La aceste gospodării fermierul aplică antibiotice indiscriminatoriu, absolut tuturor animalelor, sănătoase sau bolnave, în speranța că va preveni bolile care apar inevitabil în aceste condiții.
Antibioticile sunt aplicate în mod de profilactică, dar și cu scopul de a spori viteza de creștere a animalelor (e demonstrat ca un animal care primește antibiotice regulat, crește mai rapid). Deși această practică de profilaxie s-a demonstrat a fi fără efect, fermierii continuă să o aplice, iar standardele și politicile de stat susțin fermierii în asta.
În rezultat, lumea consumă aceste antibiotice, în doze mici, prin carne dar și prin apa care se poluează din deșeurile animaliere. Și precum bacteriile devin rezistente la antibiotice, multe din aceste medicamente atât de necesare pentru pneumonie, infecții ale tractului urinar ar putea deveni absolut inutile pentru tratament, ducând la decesul oamenilor de boli de altfel perfect tratabile.
O altă problemă de sănătate legată de fermele-fabrici este problema cancerului. Avalanșa de carne și lactate ieftine pe piață a contribuit substanțial la creșterea cazurilor de boli cronice. În 2015 s-au înregistrat peste jumătate de milion de decesuri în lume din cauza consumului înalt de mezeluri și carne roșie. Organizația Mondială a Sănătății la ziua de azi clasifică aceste produse ca fiind carcinogene și, respectiv, ”posibil carcinogene”.
Citește aici despre carnea roșie și cancer
Și nu în ultimul rând, fermele-fabrici contribuie destructiv la schimbarea climei. ”Efectul de sera” cauzat de aceste ferme pe glob este mai mare decât efectul în urma tuturor formelor de transport luate împreună (74% vs 26%). Iar cei care consumă carne sunt responsabili de emiterea în atmosferă a unui volum de gaze nocive de două ori mai mare decât cel produs de către persoanele care nu consumă carne. Daca s-ar respecta principiile internaționale de sănătate, conform cărora pentru o alimentație echilibrată este suficient să consumi carne doar de două ori pe săptămână, volumul gazelor de seră provenite din agricultură ar scădea de la 74% la 45%.
O scrisoare deschisă către noul Director General OMS, în mai 2017, semnată de către comunitatea științifică, ecologistă și ONG-uri în domeniu a chemat Organizația Mondială a Sănătății să abordeze problema fermelor-fabrici de animale prin următoarele:
– Interzicerea folosirii antibioticelor pentru creșterea rapidă a animalelor și susținerea crescătorilor de carne în administrarea antibioticilor și a deșeurilor în moduri, care nu ar contamina mediul
– Stoparea subvențiilor pentru fermele-fabrici de animale
– Elaborarea campaniilor de informare asupra riscurilor consumului de carne
– Susținerea cercetărilor în produsele alternative cărnii.
Daunele provocate de fermele-fabrici sunt globale: bacterii rezistente la antibiotice, răspândite fără niciun hotar; schimbarea climei; creșterea globală a bolilor cronice.
Consumul de carne o fi fost în trecut esențial pentru supraviețuire. În prezent acesta ne ucide.
Pentru a cunoaște producătorii eco autohtoni, vizitați site-ul www.ecoportal.md
Acest articol a fost scris în cadrul Campaniei Naționale de Promovare a Produselor Ecologice EcoLocal 2017. Campania este desfășurată de către compania EtnoGastronomica, cu susținerea proiectului de caritate People in Need și Agenția Cehă pentru Dezvoltare și Cooperare.

Surse: The New York Times

Foto: Timpul
EL logo