Eu sunt sigură că va veni o zi, posibil voi fi și eu în viață, când guvernanții vor ajunge la concluzia că acest stat nu mai poate și nu mai este obligat să hrănească toți copiii oamenilor, care merg la școală. Că normele și acordurile internaționale despre calitatea nutritivă a meniurilor presează prea mult peste un buget sărac. Și așa precum majoritatea guvernelor din alte țări nu obligă școlile să hrănească copiii, de ce ar trebui noi, cei mai săraci din Europa, să ne întindem mai lung decât ne ține plapuma?

Va fi precedată și urmată o asemenea schimbare de un uragan de critici, nedumeriri, strigăte la cer. Din partea medicilor, profesorilor, web-influencer-ilor, dar mai ales – din partea părinților obișnuiți să-și dea copilul și sănătatea lui în grija statului ca minimum pentru 6 ore pe zi.
lunch box

Ca pe urmă să se scarpine la ceafă, să caute o gentuță potrivită pentru vârsta odraslei sale, și să pună ceva acolo de să-i amintească copilului de casă, de grija părintelui și poate chiar de aromele din bucătărie. Unii părinți se vor descurca de minune. Vor fi pregătiți. Își vor face tema de acasă și vor avea planificate toate cele 5-6 zile din săptămână, cu produse delicioase, nutritive, care nu curg, nu se preling prin cutie, nu se înmoaie, nu miroase a usturoi sau varză, să facă să roșească copilul în clasă.

Alții le vor da fix ce le cumpără și acum, crezând că-și ”premiază” scumpetele cu biscuiți, coca-cola, suc cu zahăr, ciocolată, chipsuri, Mivina, și încă ce se mai vinde acum la supermarket exact lingă banda de achitare – gume, chupa-chups, știți voi…
Alții vor fi cei mai ”iubitori părinți”, și vor comanda pizza cu livrare la școală fix la ora când se anunță pauza de masă.

Ei, dar asta e de viitor. Deocamdată sistemul nostru public de alimentație școlară, cu toate problemele sale, prezintă invidie pură pentru milioane de părinți din țările dezvoltate, care nici nu pot visa la o masă caldă la prânz pentru copilul său la școală. Și asta nu pentru că e scump. Pur și simplu școlile nu oferă asemenea lux. Nu-și pot permite și nici nu doresc să se încâlcească cu zecile de alergii, diete, intoleranțe, prin care trec copiii de vârstă fragedă.

În Marea Britanie, de exemplu, 50% din școlari vin cu prânzul la pachet, de acasă. Asta s-a intensificat mai ales după campania ”turkey twizzlers revolution” din 2004 declanșată de Jamie Oliver asupra calității inadmisibile a bucatelor din meniul școlar de pe atunci. În rezultat guvernanții au scuturat praful de pe instrucțiunile de alimentație și au impus standarde mai înalte asupra ingredientelor și metodelor de gătit în bucătăriile care au mai rămas prin școli la ziua de azi.

Și totuși părinții englezi preferă să dea prânzul la pachet. Dar partea inversă a monedei este că, deși standardele de nutriție a școlarilor sunt impuse școlilor cu bucătării, acestea nu sunt impuse părinților. Părinții bagă la pachet ce le trece lor prin cap, fără să se îngrijească de calitatea nutriției copilului său. O analiză în 2016 a calității prânzurilor la pachet în Marea Britanie a evidențiat că doar 1.7% din pachete corespundeau necesităților de nutriție a copiilor vizați. 42% din pachete conțineau băuturi carbogazate, iar mai mult de jumătate conțineau dulciuri.

Motivele acestei atitudini din partea părinților sunt mai multe: costul alimentelor nutritive (prea scumpe pentru mulți), lipsa de timp, de educație, nivelul de conștientizare, abilitățile de a găti și conveniența.

Deci în Marea Britanie s-a primit cam invers. Deși prânzul la pachet era perceput ca o opțiune mai sănătoasă decât mâncarea de la școală, în realitate, după modificări în cerințe, abordări și reducere a numărului de copii hrăniți – calitatea prânzurilor școlare pare a fi superioară celor de acasă.

Și în Moldova ce avem? Un sistem draconic de achiziții, distribuție, trasabilitate embrionară, meniuri standarde și bucătărese fără prea multă imaginație și libertate de a crea.
De ce se strică mâncarea copiilor?

Cei mai avangarzi părinți încearcă să trimită copiii cu prânzuri la pachet. E un început complex, pentru că pe de o parte, copiii se rușinează să mănânce din cutie alături cu semenii lor (mai dau și la alții și rămân semi-flămânzi), pe de alte parte școlile nu prea agreează acest lucru, și nici nu pot controla conținutul pachetelor.

Până la urmă este la discreția părinților să decidă cum e mai bine. Și dacă decideți să renunțați la prânzul din școală, este Victoria Ursu, care a elaborat un meniu extraordinar pentru pachetul școlarului, și este piața EcoLocal Farmers Market, care desfășoară în luna septembrie campania #HaiLaȘcoală și oferă în fiecare sâmbătă mai multe produse recomandate pentru pachetul școlarului. Acolo sunt și experți care vă pot sfătui în principiile alimentației copiilor, iar pe 15 septembrie va avea loc și o prezentare  despre alimentașia copiilor de vârstă școlară.

Încercați! Îndrăzniți! Spargeți stereotipurile!

hai la scoala fb cover