În ziua de azi tema plasticului este una extrem de sensibilă. Ca și cea a vaccinelor. Sau a avorturilor. Fiecare pare să aibă opinia sa, pe care nu dorește nici să o schimbe, nici să o compromită. Și asta e bine. Opinia proprie e mereu de bine. Atât timp căt ea nu este una superficială și simplistă.
Articolul de mai jos este o culegere de comentarii la o postare individuală pe rețele, despre ambalajul alimentar de plastic vis-a-vis cel din hârtie.

Iain Tolhurst despre capcana simplificării dezbaterilor ”plastic e rău – hârtie e bine”
13 iunie 2019


Ni se spune că plasticul de unică folosință e rău. Dar noi știm asta. Mai ales dacă el ajunge în mări sau în sol. Dar ce știm noi despre efectele ambalajului de hârtie?
La ferma noastră noi vindem peste 5,000 de caserole de căpșune în fiecare an. Crescute perfect și culese în cel mai potrivit moment, căpșunile noastre trebuie cumva protejate, dacă e să le vindem pe măsură.
De fapt, noi creștem și vindem legume care cuprind cea mai redusă amprentă ecologică, și asta este Misiunea noastră. Clienții ne susțin, minunat! Dar uneori mai auzim și câte o blamare asupra pungilor de unică folosință din plastic, chiar dacă noi folosim foarte puțin ambalaj pentru cele 120 tone de legume pe an.
Or, noi am investit în produse alternative din hârtie (Berigard) în speranța ca procedăm corect și cum e mai bine. Berigard sunt niște containere pe care le aveam în copilărie, înainte de a apărea plasticul. Arată bine, protejază fructele și se descompune rapid în sistemele de compost.
Săpând mai adânc, am descoperit că ele sunt fabricate în Republica Cehă, deci se transportează la o distanță de 1,900 km.
Este complicat să comparăm amprenta ecologică a lanțului valoric complet, dar după careva studii am descoperit că producerea containerelor de hirtie consumă mult mai mult carbon (energie) decât cele de plastic, și că ar trebui reutilizate minimum de 6 ori ca să echivaleze cu amprenta producerii de plastic.
Și încă. În imagine se văd containerele cu câte 250g căpșune, iar în urma lor – câte 10 containere goale. Cele de hârtie ocupă de 3 ori mai mult spațiu și cântăresc peste 3 ori mai mult. Este clar, containerele de hirtie contribuie la încălzirea climei mult mai mult decât cele de plastic.
Unica alternativă contra ambalajului de plastic și a celui de hârtie este eliminarea ambalajului. Doar că nu-mi imaginez cum ar funcționa asta în cazul căpșunelor. În teorie, plasticul ar putea fi spălat și reutilizat de zeci de ori, continuând să protejeze fructele.

Sarah Pugh: Interesant. Articolul nu ia în considerație poluarea mediului, nici CO2 creat la gestionarea deșeurilor, inclusiv transportarea lor spre China. Nici costul livrării ambalajului înapoi la producător pentru a fi spălat și reutilizat? Nici perfecționarea tehnologiilor de manufacturare a ambalajului de hârtie pe loc, în Marea Britanie, sau din cânepă.

Ann Owen: Este mult de discutat, dar în prezent emisiile CO2 depășesc mult la producerea din hârtie față de plastic. Procesul de prelucrare a hârtiei este atât de poluant, cu o amprentă aquatică enormă, de obicei – peste hotarele țării, cu cheltuieli enorme de transportare. China nu mai acceptă deșeurile de plastic importate, și alte țări îi urmează exemplul. Marea Britanie are nevoie de un sustem integral de producere, inclusiv infrastructură de reciclare, și pe asta ar trebui să se axeze campaniile publice. Containerele acestea de plastic deja conțin 70% din plastic reciclat, ele sunt reutilizabile, desi autoritățile nu permit reutilizarea lor în comerț, o regulă ridicolă! Plasticul compostabil e încă infantil și nici nu este o alternativă cu amprentă ecologică redusă.

Sarah Pugh: Dacă guvernul într-adevăr și-ar da interesul să reducă emisiile de CO2 și folosirea plasticului, ar putea investi în infrastrucura pentru reciclarea industrială a hârtiei în regiunile unde nu ajung locuri de muncă. Poate pentru asta ar trebui să protestăm, și nu pentru interzicerea paielor de plastic?

Petra Weinmann: Sunt sigură că au fost explorate multe opțiuni, și toate au neajunsuri. Este greu să acceptăm foloasele plasticului de unică folosință. Posibil că în unele cazuri el trebuie folosit, dacă nu există alte opțiuni… Dar este esențial să continuăm eforturile de a edifica infrastructura pentru reducerea și reciclarea materialelor din plastic. Exportul deșeurilor din plastic pentru a fi reciclate nu pare a fi o politică corectă…

Judith Thornton: Mă bucur că discuția devine mai nuanțată. Cei care au de a face cu agricultura și lanțul ei valoric sunt mult mai realiști, decât consumatorii care cred că le cunosc pe toate. Dar, desigur, consumatorul tot vrea păstări din Kenia și sparanghel din Peru. El pur și simplu nu vrea să fie ambalate în plastic.
Andy Williams: Noi putem produce plastic regenerabil. Desigur, asta va cere cantități enorme de energie, iar culturile energetice vor ocupa suprafețe vaste de sol, care de altfel ar putea fi folosit pentru a crește mâncare pentru oameni. Și încă – pe baza tehnologiilor de mecanizare care tot contribuie la încălzirea climei. Întreaga dezbatere ”plastic = rău” este enorm de simplificată. Tehnologia plasticului este incredibilă. Eu am jucării de plastic încă de când eram copil, și cu care se vor juca și strănepoții mei dacă vor avea grijă de ele. Eu cumpăr des vase ermetice ”vintage” din plastic la magazinele second-hand, pentru că lucrurile din anii 50-60 mai sunt păstrate în stare perfectă. Ele sunt minunate. Ce nu este minunat însă, este abundența de produse din plastic. Produsele moderne nu durează mai mult de 1-2 ani, de exemplu. Problema nu este în plastic. Problema este în modelul economic de creștere continuă, asta și cauzează poluarea majoră. Noi suntem forțați să cumpărăm repetat aceleași lucruri, când de fapt ele ar putea dura o viață. Și asta – pentru a consuma cât mai mult. Și asta – în numele Produsului Intern Brut. De la frigidere la containere de plastic – totul e la fel. Practic fiecare produs poartă o amprentă ecologică mai înaltă decât ar trebui, deoarece lanțul industrial nu se poate opri din manufactură și transportare.

Ann Owen: Deși noi la sigur trebuie să stopăm ambalarea ridicol de excesivă, noi trebuie să și putem face o diferență de cazuri când ambalajul este benefic, spre exemplu pentru a reduce deșeurile alimentare. Ceia ce eu nu pot să înțeleg este de ce piese mici de ”santehnică” sunt ambalate în plastic, ele fiind tot din plastic. Sau de ce castraveții trebuie ambalați în vacuum.

Sally Owen: Problema este că ambalajul de plastic poate fi reciclat de un număr limitat de ori, și că unii dintre noi nu-și dau silința să separe deșeurile. La fel, plasticul susține industria petrolieră. Aș vrea să știu dacă ambalajul în bază de miceliu testat acum e IKEA are un potențial real, și dacă poate fi compostat ușor.

Laura Davis: Majoritatea plasticului care ajunge în mări provine de la un mănunchi de țări din Asia și Africa de Subsahara. În Occident suntem mult mai de succes în reciclarea și incinerarea plasticului la temperaturi înalte. Asta nu înseamnă că ne putem complace. Pentru că utilizarea plasticului în sistemele alimentare abundă. În unele cazuri asta este justificabil, dar folosirea plasticului de unică folosință trebuie abordată viguros. Din păcate, problema în țările care se fac cele mai vinovate este lipsă de infrastructură pentru gestionarea deșeurilor. Până la urmă, este o problemă de dezvoltare – atât timp cât aceste țări nu-și permit să-și educe populația și să dezvolte infrastructura necesară, râurile de plastic vor continua să curgă în oceane.
Ruth Louise: Sunt de acord și mă tem că o mare parte din deșeuri din aceste țări este creată tot de noi, cei din Occident. Fie prin exportarea deșeurilor ”reciclabile”, sau prin cererea de mărfuri ieftine, manufacturate în aceste țări fără legi de mediu. Trebuie să arătăm cu degetul tot spre noi, și spre consumerismul nostru exagerat. Pentru noi asta deja e o normă… Ne place să avem prispa verde și curată, dar ne facem că nu vedem nimic când aruncăm gunoiul peste gard. Nu suntem chiar diavoli, pur și simplu complici ignoranți. Deși ignoranța tot este o alegere cumva…
Laura Davis: Presupun că moda la mărfuri ambalate este și un simbol de statut de dezvoltare și modernizare în multe țări. Precum era cândva și la noi. Am fost recent în China și am observat fructele și legumele ambalate în vacuum în magazine noi, curate și sclipitoare. Am fost și prin țările din Africa, și acolo situația este complet dezastruoasă. Mediul este împânzit de plastic, iar albiile râurilor râgâie cantități imense de deșeuri din plastic, spre ocean. Noi am exportat plasticul ca un simbol al dezvoltării, și acum uitați-vă în ce mizerie ne-am pomenit.

Edwina Green: Mulțumim că ați scris și că analizați activ impactul ambalajului folosit asupra produsului, asupra clienților și asupra mediului. Noi suntem programați să considerăm ce-i bine și ce-i rău, dar realitatea este mult mai complexă. Că faceți un efort să studiați și investiți timp în analiza ambalajului. Noi asta apreciem. Fiind consumatori, noi trebuie să vă susținem, să cerem în continuu, și să ne schimbăm. Sper că cererea este deja suficientă pentru un antreprenor să seteze în țară producerea de ambalaj eco și să reducem transportarea. Nu este soluția completă, dar la sigur – în direcția corectă.
Chris Green: Este minunat că ați depus efort să examinați cel mai potrivit mod de a vinde căpșunile voastre delicioase, și să vă împărtășiți rezultatele studiului pe rețele. Dar mi se pare că povestea celor 2 containere nu cuprinde toată istoria. Ați comparat amprenta ecologică a producerii și transportării până la ferma Dvs. Dar nu ați analizat calea până la urmă, ca să vă faceți concluzii definitive.
Dacă containerul din plastic poate fi reutilizat sau reciclat, are merite clare față de cel din hârtie. Dar dacă nu, el este exportat în Malaiezia, mult mai departe decât Republica Cehă. Apoi el este ars într-o fabrică ilegală, iar gazele toxice sunt emise în atmosfera cu efecte nu doar asupra mediului, dar și efecte carcinogene, chiar și în cantități mici.
Plasticul este un material minunat care are atâtea utilizări de folos, dar plasticul de unică folosință care nu poate fi reciclat constituie 50% (150 milioane tone) din tot volumul de plastic produs anual. Cu adevărat, el nu ar trebui permis în societatea noastră. Nu mai produceți plastic de unică folosință! Este extrem de absurd că în ziua de azi se mai produce cea mai durabilă substanță de pe glob pentru cea mai scurtă folosință!

Iain Tolhurst: Da, știu că nu am spus toată istoria. Este pur și simplu prea lungă și aproape imposibil pentru mine de a petrece luni de zile studiind-o și citind mii de foi, nimeni nici nu ar citi-o atunci. Eu sunt un fermier, nu savant sau jurnalist. Eu sper că cei calificați se vor ocupa de asta. Eu doar mestec un pic c—-l și trezesc lumea la discuție, să-și pună mințile în mișcare și să privească problema în ansamblu.

Andrew Tovey: Ar fi o soluție dacă cineva ar produce containere din hârtie în țară. Iar pentru asta guvernul ar trebui să susțină antreprenorul și să penalizeze folosirea plasticului de unică folosință. Dacă veți avea produse locale din hârtie, din surse reciclate, s-a rezolvat. Dar înțeleg opinia Dvs în legătură cu situația curentă.
Heloise Balme: Este adevărat că produsele din hârtie deseori au o amprentă ecologică mai mare, așa că vă mulțumim pentru dilemă. Ceia ce mă îngrijorează pe mine este că foarte mult plastic este trimis imediat la incinerare, fără să fie reciclat.
Gemma Birch: Ce postare și comentarii fabuloase! Mă bucur să vâd atâtea studii și responsabilitate. La sigur, voi sunteți printre lideri, continuați să faceți ce faceți cel mai bine! Deși eu totuși nu am înțeles – ce ar trebui eu să folosesc… 😂😌…