Ziua inspecției ecologice este de 43 de ani una dintre cele mai nedorite zile la ferma noastră, dar este obligatorie și trebuie să trecem prin ea cu cinste.
Azi vine inspectorul nostru, Paul Farmer, care nu este fermier, este un lucrător de birou și nici despre agricultură nu prea știe multe, dar e tare drăguț și are o mapă groasă cu formulare și întrebări pe care el trebuie să le completeze în sudoare (este foarte cald azi) până când pleacă de la noi.
Așteptat la ora 10, Paul ajunge la ora 10.20 cu scuze profunde, din cauza drumului închis spre fermă, care l-a dus prin alte bălării și s-a rătăcit. Tolly era gata sa plece din birou, daca mai aștepta cinci minute. Se zice că inspectorii nu trebuie sî întârzie.

Despre Tolly

Apropos, data inspecției a fost stabilită cu trei luni înainte, după mai multe încercări de a găsi o zi convenabilă pentru noi. S-a primit că de la data inspecției precedente până acum au trecut 17 luni, ceia ce e o încălcare din partea agentiei de certificare. Ei trebuie sa vina o data la 12-15 luni. Tut-tut…
La sosire Paul și Tolly încep o discuție lejeră despre timpul de afara (dap’ cum! Englezi!), despre drumul închis și cum ne-a afectat asta vânzările și ușor-ușor ajungem la semințele de plante siderate, pentru că Paul a scos din geantă raportul de anul trecut și începe să-l verifice. Totul ce nu a fost în ordine anul trecut trebuie verificat din nou.
_85A6599
Tolly scoate din buzunar etichetele de pe sacii de siderate in semințe, pe care le-am folosit pentru fertilizarea terenurilor. Unele nu sunt organice, unele sunt un mix de organic și convențional, și Tolly se preface ca nu știe dacă trebuie sau nu obținută o derogare – permisiunea de a folosi semințe convenționale pentru siderate atunci când cele certificate nu sunt accesibile.

Paul se scuză iar și iar că sistemele digitale ale agenției sunt în proces de actualizare, și deci el e fără laptop azi și va face notițe pe hârtie…
Următoarea verificare este asupra trasabilității semințelor de legume și, respectiv, a vânzărilor roadei, deci trebuie să mergem cu un an în urmă, ca să urmărim tot ciclul – de la procurarea semințelor până la vânzări. Dupa mai multe discuții ce legumă să alegem (nu creștem vre-o 100 de feluri de-alungul anului) ne oprim la conopidă.

caulis
Caut in sistemul de contabilitate factura de procurare a semințelor de conopidă, din iunie 2018, unde se arată ca am procurat 2000 semințe. Apoi Tolly se uită pe planul de cultivare câte plante de răsad a plantat, apoi eu caut listele de vânzări de la sfârșitul lunii septembrie, și începem a număra săptămână după săptămână (Septembrie-Decembrie) – cîte conopide am vindut cu bucata. Dupa câteva numărări și extrapolări Paul ajunge la concluzia că am vândut cam acelaș număr de conopide câte semințe am cumpărat. Important e să nu vindem mai multe conopide decât am cumpărat semințe. Asta ar putea indica că am cumpărat de undeva conopidă gata crescută, și am vindut-o. Este permis, doar dacă demonstram ca am cumpărat conopidă tot cu certificat eco.
Mă mir că Paul încă nu cerut să vadă certificatul ecologic al producătorilor de semințe. Eu le am pe toate în calculator, Paul e cam împrăștiat azi.
lQKNrIf4QWyiSMqZjeHdlQUrmătoarea verificare e pe semințele din sezonul curent. Paul continuă cu tema conopidei, și roagă să-i arătăm factura de procurare a semințelor de conopidă în acest an. Eu iar mă bag în calculator, găsesc furnizorul de semințe, găsesc copia facturii și i-o arăt. Dupa care el intreabă când am plantat răsadul și unde se află plantația în câmp, ca să o poată evalua mai târziu când merge in câmp.

Între timp Tolly începe o poveste despre iahtul nostru și despre călătoria recentă pe mare, și se bucură că Paul tot e marinar-amator, tot are o barcă, și tot călătorește din timp-în-timp prin regiune. Discuția ia tonuri tot mai aprinse și mai excitate, când e vorba despre hobby. Eu tușesc ușor și îl întreb pe Paul dacă vrea să vadă certificatele eco ale furnizorilor, ca sa-i readuc la temă, căci trebuie să plec în curând.IMG_2638

Noi suntem și distribuitori de fructe ecologice, pe care le cumpărăm de la furnizori certificai eco, si deci inspecția cuprinde și verificarea fructelor cumpărate și vândute. Alegem portocalele, iar Paul vrea să vadă fluxul pe luna ianuarie 2019. Găsesc in sistemă factura de la furnizor cu cantitatea totală de portocale pe luna ianuarie – 90 kg. Pe urmă mă bag în registrul de livrări și adun cantitățile vândute pe parcursul a 4 săptămâni in ianuarie – 79,2 kg. Restul le-am trecut pe luna urmatoare, le-am mâncat, sau erau stricate – nu contează. Dar Paul e mulțumit că nu am vândut mai multe decât am cumpărat. Incă o boxă bifată.

Următorul exercitiu este cel mai sofisticat, dar și cel mai interesant pentru mine. Trasabilitata produselor procesate din ingrediente multiple. Eu am cinci sosuri pe bază de tomate, toate certificate ecologic, și Paul alege Pizza Sauce – care are cinci ingrediente – tomate, cimbru, oregano, piper negru și busuioc – și vrea să vadă tot procesul, de la intrarea ingredientelor in bucătărie până la capsarea borcanelor. Totul este înregistrat într-o mapă de a mea pe care o țin în bucătărie, cu pixul sau cu creionul, și e simplu să arăt cecul de casă pentru piperul negru, de exemplu, sau data când am cules și am pus la congelat busuiocul. Eticheta sosului indică toate ingredientele, masa, producătorul și termenul de valabilitate, iar stickerul indică si numărul unic al fiecărei porții pregătite. Totul e tare simplu la mine, dar fără această diligență detaliată la fiecare intrare sau ieșire, ar fi imposibil să-i demonstrez că am vândut atât cât am avut , și nu mai mult. Chiar dacă am pregătit doar 50 de borcănașe de sos pe tot anul (cinci zeci, nu cinci mii), procesul de înregistrare este acelaș, iar diligența verificării este identică.
IMG_3338Paul este mulțumit, mă roagă să semnez raportul (către acest moment Tolly plecase în treaba lui) și merge să viziteze cîmpurile și grădina ghidat de angajatul nostru Francis. S-a făcut ora 12.00. După gradină și câmpuri va urma o vizită prin magazii, depozite, debarale, și alte locuri unde fermierii mai obișnuiesc sa “piarda” niște materiale obscure sau interzise. Nimic nu le scapă inspectorilor, de asta cel mai simplu este sa fii onest.
Paul va pleca pe la ora 15.00 probabil și va urma un raport prin email. Ne revedem la anul!

 

Label Pizza Sauce

x+f6snWdQ+WjYxc2EEUY%Q

Pentru informații:
– ferma noastră Tolhurst Organic este în Marea Britanie și a fost certificată din 1976, anual.
– Deși inspecțiile rămân a fi deranjante, noi nu am picat niciodată.
– Un inspector ecologic nu poate să vină mai mult de doi ani la rând la acelaș producător. Și asta pentru a exclude crearea legăturilor de prietenie.
– Inspecțiile ecologice se achită de către producător iar licența confirmată ne costa în jur de 1,000 euro pe an.
– Inspecțiile sunt de regulă programate, deși 5% din inspecții pe an trebuie să fie inopinate.

Vezi Certificatul Eco aici