Veganismul a luat amploare globală, încât nimeni nu-l mai poate ignora, mai ales cei încadrați în industria de catering HORECA, cu nunți, cumetrii, restaurante și terase mondene.
Mai simplu, mâncarea vegană este mâncarea de post, cu unele diferențe. De exemplu veganii nu consumă miere de albini, considerând-o un produs de origine animală.
Mai complicat, și ne scufundăm în politici de ocrotire a drepturilor animalelor și în emoții de compasiune față de frații noștri ”mai mici”.
Și mai complicat, și încercăm să discutăm despre ineficiența utilizării terenurilor agricole într-o lume unde populația flămândă riscă să treacă de un miliard. Despre importul de îngrășăminte animale la fermele cu sol sărac – ”hectare-fantome” se mai numesc. Despre amprenta ecologică a mofturilor noastre gastronomice – atunci când un fir de sparanghel sau un fruct de avocado este transportat din America Latină și aruncă în aer tone de bioxid de carbon, pentru o simplă dorință de a mea sau a ta.
Veganismul pare să aibă răspunsuri logice la toate aceste probleme, de nu ar fi el însuși o filosofie complexă și deseori – contrariată.
Or, povestea mea este despre o nuntă vegană la o fermă vegană, și cum am hrănit noi cu mâncare de post o sută de oaspeți, fără să apelăm la ingrediente de origine animală sau la produse exotice (cu foarte puține excepții).
Totul a început în vara 2018 când o clientă de a noastră, abonată la livrările săptămânale de legume, a întrebat dacă și-ar putea organiza nunta la ferma noastră, iar noi să oferim bucate vegane pentru toți oaspeții.
De ce la ferma noastră? Pentru că e un loc frumos și pentru că metodele noastre sunt toate ”vegane”, adică noi deja de 14 ani nu mai folosim niciun fel de nutrienți de origine animale ca îngrășăminte în sol. Totul se bazează pe un asolament corect, cu plante siderate și cu recolte optimale, și nu maximale.

În bucătăria fermei, înregistrată oficial, noi niciodată nu folosim carne sau produse de mare, dar iată că un meniu 100% vegan, pentru a nuntă – asta a fost o provocare pentru mine.
Mâncarea trebuia să fie delicioasă, festivă, diversă, sațioasă, suficientă, și din ingredientele noastre de la fermă cât mai mult posibil.
Am discutat meniul în general cu ”coana mireasă” cu un an înainte, și am decis să oferim masa de prânz (supă de legume, pâine, sos Pesto, salată foiasă și salată proteică), și masa de seară (pizza și salată), iar la desertul de seară – înghețată de căpșune.
După asta am avut un an la dispoziție să mă joc cu tot felul de idei și rețete, ca să fiu și eu mulțumită, și mireasa, și toată nunta. Bineînțeles că majoritatea oaspeților nu erau vegani, deci aveam și ambiția să-i impresionez și să-i fac șă mai mediteze asupra propriilor alegeri pe viitor.

66843669_2580100602208083_473896778656120832_n
Cu supa a fost simplu. Eu fiind din Moldova, sunt obișnuită cu supele-borș, adică nu creme. Pentru că mireasa anume asta a preferat – ”chunky soup” adică legumele să fie cubulețe și nu mestecate în blender. Cere mai mult timp bineînțeles, și riscurile sunt mai mari, ceva e răs-fiert, ceva e prea virtos… Dar succesul a fost apreciat de toți! O supă groasă, colorată și cu niște arome care te îmbătau! Am folosit 12 ingrediente: ceapă, usturoi, țelină, fasole verzi, fasole roșii, dovlecei, pastă concentrată de tomate, suc de roșii, paprika afumată, ulei de floarea soarelui, pătrunjel, sare și piper. Nimic sofisticat, dar pregătite corect și în ordinea potrivită, ingredientele mele au creat o supă sublimă.

Supa a fost servită cu pâine artizanală pe maia, de la brutăria din sat, și cu ”unt” din busuioc ”pesto”, care a cuprins făină de migdale, suc de lâmăie, usturoi, ulei de măsline, sare și piper. Ținut în congelator pâna în momentul servirii, sosul a căpătat consistența untului și era uns cu mare drag pe feliile de pâine aburindă.
După supă au urmat două salate. Una proteică din quinoa și legume coapte (morcov, sfeclă roșie, ceapă roșie și ardei grași) condimentate cu cimbru, oregano și chimen. Și altă salată –  foiasă – din frunze verzi de salată (12 feluri de plante creștem pentru acest mix), roșii feliate, castraveți și cozi de ceapă verde.

Vreau să scriu că vinurile, șampania și berea servite de la barul mobil instalat lângă cort tot erau cu certificat vegan. Și asta pentru că măjoritatea băuturilor alcoolice folosesc aripioare de pește sau alte produse pentru filtrare, care nici nu sunt indicate pe etichete.

66696872_2580100215541455_6523632822396125184_n
Cu oaspeții voioși și sătui după ”prima masă”, alaiul a trecut la deserturile vegane pe care ei, oaspeții, le-au gătit acasă și le-au adus în calitate de cadou (Ce idee superbă!). Așa a fost dorința mirilor. Tot feluri de torturi, brioșe, tarte, creme se întindeau pe o masă amenajată special, unele mai reușite decât altele, unele complet ruinate chiar, dar veselia degustării între neamuri nu avea margini!

După desert tinerii au decis să meargă la râu să se scalde. Eu nu am fost, dar mi-au povestit alții că ambii miri, precum și toți vorniceii și druștele s-au dezbrăcat în pielea goală și au sărit în apa rece din Tamisa să se scalde. Uite așa apucături au tinerii de azi! De coafura miresii nici nu mai zic!

66687996_399637950906651_3094520054117564416_n
Pe la ora 4 am aprins focul în cuptorul nostru nou, special construit pentru pizza și ne-am apucat de copt! Cașcavalul vegan a fost o adevărată testare pentru mine. Deși încercasem rețeta mai înainte (cartofi fierți, fulgi de drojdie inactivă, ulei de măsline, praf de ceapă, praf de usturoi, apă, sare și piper negru), s-a primit prea groș, și nu-l puteam nici presăra, nici unge. Bine că l-am congelat din timp, și masa obținută era fărâmicoasă și a mers perfect peste sosul de tomate pregătit încă din toamna trecută și ținut în congelator.
Pizza era gata în 2 minute, presărată cu un mănunchi de rucola proaspătă și câteva picături de ulei aromatizat cu busuioc, oregano și ardei iute. Yum!

62451630_2555315451353265_1631549224099250176_o
Într-o oră-două i-am săturat pe toți, iar după asta rămase doar să servim înghețata de căpșune. Am două mașini de pregătit înghețată și am folosit doar frișcă de cocos, zahăr și căpșune. Ah, și un pic de sirop din floare de soc, tot de al meu.

Iată așa! Mâncare suficientă, nimeni nu a plecat flămând (ce-i drept, nunta s-a încheiat la miezul nopții, conform contractului nostru), toată lumea fericită, iar tinerii ne-au trimis complimente peste complimente pentru tot ce am pregătit noi la nunta lor.
E mult? E puțin? E bine? E rău? Comentați.

Nu pot să nu scriu un pic și despre decor. Care a fost cu totul și cu totul altul decât se obișnuește la noi. Cele mai simple flori în borcănașe folosite de dulceață, liane din verdeață de pe marginea drumului, fără fețe de masă sau de scaun, butoniere mici și confetti din petale uscate. Un element special – țoale și păretare aduse din Moldova, pe care le ofer la evenimente speciale.