Am scris anul trecut un articol despre produsele ecologice la piața EcoLocal Farmers Market. Mai bine zis – despre absența acestora și motivele din care nu avem mai multe produse eco acolo.

De ce nu sunt legume ecologice la piața EcoLocal

Eu nu sunt obișnuită să primesc comentarii pe blog, dar de data asta am primit un comentariu emoționant, plin de pasiune și îngrijorare. Și am decis să-l abordez cu mai multă atenție, decât un simplu repost pe FB. Cred că va fi interesant pentru mai mulți cititori și vă îndemn la o discuție continuă, pe acest blog sau pe rețele.

1. De ce avem nevoie de o certificare ecologica, cand de fapt avem nevoie (toti oamenii) de acces la o hrana naturala si accesibila? De ce nu se merge la esenta problemei?

Aveți perfecta dreptate. Fiecare om trebuie să aibă acces la hrană naturală și accesibilă. Este un deziderat minunat. Dar din păcate doar un deziderat. Azi în lume sunt aproape un miliard de oameni flămânzi. Flămânzi cu adevărat, care nu au acces la hrană de loc, mite hrană sănătoasă. Rădăcina problemei se ascunde prin anii 1950 când în lume a fost lansată ”revoluția verde”. Mai simplu, când a început producerea masivă a îngrășămintelor minerale care trebuiau să producă hrană suficientă pentru toată lumea suferindă de foame. Cultivarea masivă a monoculturilor fertilizate sintetic a fost posibilă cu mașini enorme și grele, iar asta a condus la probleme în sol, acesta devenind tot mai compact, mai bolnav, mai steril. Aceste mașini aveau nevoie de câmpuri enorme, deci toată vegetația a fost distrusă din ogoarele mici, pentru a face spațiu tehnicii monstruoase. Ambele fapte au condus la epidemii de boli și dăunători, care la rândul său au condus la crearea formulelor chimice de pesticide, fungicide și alte substanțe toxice. Un cerc vicios! Or, ”revoluția verde” nu a reușit să hrănească toată lumea, pesticidele nu au reușit să strivească dăunătorii, în schimb modelul agriculturii intensive și masive și tehnica grea au rămas ca standard. Așa încăt cei care doresc să meargă în pas cu Natura, cu sistemele ecologice naturale, cu tehnică mică și ușoară, sunt nevoiți să demonstreze aceste practici. (Ba mai mult, ei sunt priviți de majoritatea agricultorilor ca oameni ciudați, naivi și chiar nesănătoși la cap.) Or aceasta este posibil doar prin respectarea unor standarte ecologice profesionale, inspectarea fermelor și certificarea lor. De altfel nimeni nu i-ar crede.
Este nefiresc să etichetezi hrana ecologică, într-adevăr. Ar trebui să se eticheteze hrana ne-ecologică, adică să se indice toate chimicalele folosite, și cantitățile lor, dar pentru asta e nevoie de voință globală. Vă imaginați dacă pe fiecare măr din magazin ar fi înscris ”stropit de 18 ori în 4 luni”. Cine le-ar cumpăra? Nimeni! HA1008 GHS Env. Hazardous 100x100mm

Or, niciun om în persoană nu ar putea atinge asemenea scop. Și noi, producătorii ecologici ne indignăm – de ce noi trebuie să cheltuim o sumedenie de bani și efort ca să etichetăm produsele noastre precum că nu conțin nimic toxic? De ce nu se cheltuie cei care otrăvesc produsele???

2. Cine are acces la aceasta hrana certificata ecologic?

Acces la produsele ecologice au oamenii norocoși, în vecinătatea cărora se vând aceste produse. Și nu neapărat bogați. Pentru că produsele ecologice locale, neambalate, neprocesate, costă fix atât căt este omul capabil să achite. Dacă nu achită omul, nu se vinde produsul, și prețul scade respectiv. Dacă veniți la piața EcoLocal și aveți norocul să găsiți produse eco (pentru că ele sunt foarte puține) și dacă comparați prețurile la ele cu alte produse similare din piață, veți vedea că ele costă la fel. Iar dacă veniți la ”spartul târgului” le veți lua la juma de preț probabil. Omul trebuie să-și vândă produsul, mai ales dacă e proaspăt și perisabil. Și nu contează că este eco sau convențional. Cu cât mai mulți producători eco vom avea, cu atât mai multă lume va avea acces la produsele lor. Adevărul este că mâncarea nu e ieftină. Și nici nu trebuie să fie. Mâncarea ieftină se aruncă, se irosește, se cumpără cu surplus, nu se apreciază. Mașinile ar trebui să fie ieftine, cappuccino și latte ar trebui să fie ieftine, vacanțele peste hotare ar trebui să fie ieftine, hainele și papucii. Dar nu mâncarea. Pentru că mâncarea ne ține vii și sănătoși, și asta costă. Iar omul ar trebui să țină banii pentru mâncare și nu pentru Antalia. Or, noi ne-am obișnuit să economisim în primul rând pe mâncare, ca să putem cumpăra un palton, și deci căutăm mâncare mai ieftină.

3. … painea era 50 lei per bucata. Oameni buni, chiar 50 lei? Eu stiu ce inseamna organic. Se incepe cu samanta, cu modul de prelucrare, cu ce o tratezi, cum o cresti, cum o uzi, cum o culegi roada, cum prepari, folosesti sau nu drojdie. Stiu ce inseamna organic. Dar pentru Moldova 50 lei, asta este foarte mult. Totusi, avem acces la munca, la pamant, apa si alte resurse mai ieftin decat in EU. De ce punem aceleasi preturi?

Image may contain: one or more people Dacă ați făcut pâine la sigur știți cât de greu se face. Prețurile la mâncare nu se ”pun”. Ele se crează. Din cheltuieli, din ingrediente, din salarii (care nu trebuie să fie mai joase decât în UE), din muncă. Pentru mulți 50 de lei este prea mult pentru o pâine de casă. Atunci îndemnul e să o coacă singuri, sinecostul va fi mic, iar rezulatul – perfect. Dar mai este un moment – dacă pâinea nu s-ar vinde, prețul ar scădea. Or, pâinea de 50 lei pare a fi la mare întrebare, deci producătorul va continua să o producă atât timp cât o poate vinde. Este um lucru obișnuit pe piață. Și apoi, de ce sâ mânănci pâine ieftină rafinată de 3-4 ori pe zi? Noi o mâncăm o dată pe zi, în cantități reduse, câci e bună, sațioasă și… scumpă. În rest – folosim alte forme de carbohidrați, pentru diversitate.

 

4. Eu cred ca nu trebuie sa muncim la certificare, ci la reducerea produselor OMG si intensive si trecerea numai la hrana fireasca naturala. Asta este unica solutie.

Noi nu putem stopa agricultura intensivă convențională, este peste puterile noastre de oameni simpli. În schimb noi putem susține mai mulți producători să ofere hrană ecologică și artizanală, și asta o facem. Nu are rost să ne irosim pentru scopuri ireale. Noi alegem să facem ce ne stă în puteri, ca oameni simpli, ca asociație, ca producători.

5. Ce folos ca ii spui copilului tau ca nu are voie sa manance din magazin, sau sa citeasca eticheta, cand el nu are nici o alternativa. E doar o smechereala legislativa. Cat o sa mai cultivam organic, daca OMG ne inunda campurile? Maine va fi imposibil sa se cultive organic, oricate eforturi nu veti face. Aceste OMG sunt parazite si transforma totul in jur.

Nu sunt sigură că vă referiți la organismele genetic modificate sau la produsele convenționale care într-adevăr inundă câmpurile. OMGuri în Moldova nu se cultivă. Nici în experimente, nici culturi comerciale. În lume nu există OMGuri alimentare. Toate OMGurile cultivate la moment în lume sunt doar pentru hrană animală. În Moldova se importează hrană pentru pui care conține OMGuri, respectiv ele ar putea pătrunde în organismul uman prin consumul cărnii de pui, dar din păcate efectul lor asupra sănătății populației nu poate fi studiat.

Agricultura ecologică este singura formă de agricultură și procesare care interzice folosirea hranei animale ce conține OMG, iar prin asta cred că este și un motiv în plus să susținem producătorii care aleg să se certifice ecologic pentru reputație, profesionalism și pentru un viitor mai sigur.