Eu sunt fascinată de această legumă – Kale. In româna i se spune Salată de Savoy, desi toată lumea îi zice Kale (keil).

Și nu pentru că îmi place foarte mult la gust. Dupa 13 ani alături de ea (sau el?) eu încă nu i-am prins secretul gastronomic…

Dar pentru faptul cât de mult e întrebat, cît de bine se vinde, cât de simplu se cultivă, și câtă zarvă în jurul la Kale!

Oficial, Kale la moment e leguma cea mai în vogă. Dacă ar exista Oscar pentu legume, apoi Kale ar fi premiatul anului.

Deși are o culoare de toate paletele, de la verde-gălbui pănă la negru, trecând prin roz și albastru, Kale e renumit prin conținutul de vitamina A, care de obicei se atribuie legumelor portocalii (bostani, morocov, etc).

Mai este lăudat Kale și pentru vitamina C, dar mai ales – pentru conținutul de anti-oxidanți și anti-inflamatori, care previn mai multe forme de cancer. Dar și ca remediu perfect pentru detoxifiere, dacă vă puteți impune să sorbiți un păhărel de Kale dat prin storcător.

De fapt, știință Nutriției și cea a Gastronomiei recomandă ca Kale să fie consumat după preparare termică la aburi. În acest mod se eliberează la maximum substanțele alea bune-bune pentru sănătate. În formă crudă absorbția lor e cam greoaie.

 

La fermă noi îl creștem tot anul împrejur. Primele fire de răsad se pun în pământ de cu luna aprilie și sunt bune de cules prin iunie. Începem culesul de la frunzele de jos, mai bine dezvoltate, și lăsăm vărfurile să crească, și tot așa – pănă în martie-aprilie-mai anul viitor, cînd plantele încep să dea în floare.

Kale nu se teme de înghețuri, și chiar dacă e ger de -10 grade, cu primele raze de soare frunzele se dezgheață și sunt tot atât de proaspete și crocante ca totdeauna. Chiar mai dulci.

Și totuși eu nu-i pot da de gust… Am încercat în supe, în tocane înnăbușite, în salate de crudități, în paste făinoase, pe pizza, în sucuri de iarnă. Și tot nu ma pot atașa, așa cum sunt legată de varză sau de morcov.

Dar o fi el bun, căci la piață Kale se vinde complet, primul, și lumea tot mai vine și tot mai caută… Niciodată nu avem îndeajuns Kale.

Îi voi mai da o șansă. Voi culege mâine cele mai crocante frunze și le voi găti la cuptor, cu usturoi, ulei dă măsline și sare de mare, să vedem dacă mă cucerește și pe mine această legumă-minune, măcar în formă de chips-uri, dacă nu de suc proaspăt stors.