Crud. Dacă este tînăr și proaspăt, cules în dimineața zilei.
Sparanghelul crește 7-8 centimetri pe zi, deci trebuie cules zilnic și mâncat cât mai rapid.
Dacă mai stă o zi-două în sol, pe raftul supermaketului sau la depozit, începe să se lemnifice.
Se taie partea de la coadă parțial lemnificată. Se taie pănâ când simțiți că cuțitul trece ușor prin codiță, deci deja paote fi consumată.
Nu se curăță de coajă, se mănâncă în întregime, dar se spală bine-bine.
Sparanghelul crește direct din pământ, de asta reziduuri de sol/nisip pot fi prezente, clătiți bine în apă curgătoare, rece.
Dacă nu-l consumați crud, limitați prepararea termică la minimum. Eu îl pregătesc la aburi, timp de 3-4 minute (depinde de prospețime), dar e important să păstrați textura crocantă.
Presărați sparanghelul cu un pic de ulei preferat, piper negru măcinat, sare, daca doriți și savurați în plăcere.
Nu vă dați peste cap cu chestii complicate, tip învelit în becon, gătit sub cașcaval, în sos Bechamel, etc, etc. Viața e prea scurtă, iar sezonul sparanghelului – și mai scurt. Mâncați cât mai este.
Și da, sparanghelul e prea aproape de sol, e chiar la sol, deci nitrații aplicați pentru fertilzare vor fi prezenți în sparanghel (cu excepția fermelor Eco). Un semn de care trebuie să vă feriți – cu cât e mai verde-întunecat sparanghelul, cu atât mai mult azot s-a aplicat. Dacă nu doriți să riscați – cumpărați sparanghel de la producătorii Eco.