În serviciul meu de zi cu zi, la ferma eco din Marea Britanie, sarcina mea e să caut clienți noi, să-i păstrez pe cei vechi, și să mă asigur că produsul nostru – fructe și legume eco – ajunge la ei în cea mai bună stare.
Fiecare zi e altfel la noi la fermă. Într-o zi, toată lumea e pe deal, strâng cartofi sau bostani, sau ce mai e acolo de strâns. În altă zi, toți sunt în depozit, împachetând cutii pentru livrare. Alteori, toți facem curățenie, ne pregătim de o nuntă sau de un festival la fermă. Și tot așa – zi după zi, lună după lună, an după an.
Iar grija mea față de clienți și față de vrerile și nevrerile lor rămâne aceeași mereu.
Azi am primit două mesaje de la clienți diferiți. Unul de un mare mulțumesc, pentru legumele noastre delicioase pe care le-am livrat pentru o nuntă în apropiere. Iar altul cu o plângere față de cartofii de calitate proastă, din care o mare parte au fost aruncați. Așa a scris clientul și trebuie să-l cred.
Mai mult. Trebuie să găsesc cauza problemei, să o discut cu angajații și să vedem dacă putem evita asemenea plângeri în viitor.
Numai că se pare că anul acesta va fi mai bogat în plângeri decât în cartofi. Din anumite cauze, și pe astea nu le știe nimeni, cartofii noștri au fost afectați de viermele-sârmă. Un vierme care se bagă în tubercul și se plimbă pe acolo ciuruind miezul și creând șuvițe negre.
Nu este otrăvitor, nu este murdar, dar un cartof traversat de un vierme de ăsta nu mai este apetisant. Iar să-l cureți de tranșeele acelea mici, înseamnă multă vreme și chin. La sigur nimeni nu vrea să plătească prețuri exagerate pentru asemenea calitate.
Și mai rău, cartofii afectați în interior arată perfect la suprafață. Deci, să-i depistezi și să-i alegi este practic imposibil.
Desigur că noi alegem cartofii mai buni de cei mai mărunți (care merg la semințe) și cei afectați vizibil, dar se mai întâmplă să nimerească și uite că atunci clienții noștri fideli imediat se alertează și ne dau de știre.
E de bine, de fapt, nu e de rău. Căci e bine să fim la curent cu impresiile lor și, atunci când ceva nu e în ordine, să ne autosesizăm, cum s-ar spune.
Dar mă întreb: oare cât de des cumpărătorii sunt cu gândul la acel fermier atunci când cumpără cartofi și trebuie să arunce o parte din ei?
Oare cât de des își pun ei întrebarea dacă a fost un an bun pentru țărani, dacă roadele s-au împlinit și dacă fermierul a reușit măcar să-și scoată ceea ce a investit în primăvară, cumpărând semințe, materiale, răsad și rugându-se de ploaie la timp și soare cruțător?
În ziua de azi, legătura de rudenie între cumpărător și producător e prea îndepărtată, prea subțire. Consumatorul știe să măsoare un cartof în lei sau în kilograme, dar nu și în soare și ploaie. Mulți nici nu au fost vreodată la strâns cartofi, iar unii nici nu prea știu unde cresc ei, pe care meleaguri…
Revin la cumpărătorul nostru, care de altfel ne-a mărturisit că susține cu tot dinadinsul produsele eco, dar vrea să fim la curent și să nu cumva să ne relaxăm prea tare.
I-am oferit o pungă de cartofi gratis, i-am mulțumit pentru mesaj și am sperat că va rămâne printre clienții noștri fideli. De va rămâne sau nu, voi ști doar dacă va mai avea vreo plângere în viitor.