Rețeta și foto: Natalia Matiescu
Se fac în cel mai simplu mod posibil.
Așa s-a făcut pâinea timp de mii de ani, înainte ca ea să devină franzela albă industrială.
Am măcinat secara și la o cană de făină am turnat puțină apa calduța, un praf de sare grunjoasă neiodată și o lingura de maia.
Bunicii noștri adăugau de o viață și doua linguri de ulei (eu folosesc de măsline) și un pic de mălai.
Deseori pun chimen, mac, știr (amarant) sau negrilică (black-cumin).
Le frământ ca pe orice aluat, pe care îl las la cald să se așeze cât îmi permite timpul (măcar o oră), apoi aluatul îl împart în bile egale și le întind în palme.
O turtiță ajuge cam cât palma mea și o las groasă cam de 5-6 mm.
Le coc pe o plită, sau tigaie din fontă, fără ulei, câte un minut pe fiecare parte.
Dar puteti folosi și o tigaie lată, de ceramică sau cu un teflon de bună calitate, căci îndeplinește acelaș rol ca o plită.