De la începutul săptămânii mass-media ne-a bucurat cu deschiderea celei mai mari expoziții de produse autohtone, organizată pentru a 19-a oară de Camera de Comerț a Moldovei. care în acest an și-a propus să ne uimească:

Mesagerul de la Moldova 1 ne-a comunicat precum că ”anul acesta vor participa peste 30 de companii eco”.

Iar Sputnic ne-a ademenit prin declarația că produsele eco de această dată vor fi amplasare în zone speciale.

Am mers ca de obicei la această expoziție ca să-mi revâd foarte mulți prieteni-producători, să fac cumpărături dar și să descoper cele 30 de companii autohtone cu produse eco, pe care noi nicidecum nu reușim să le atragem la piața săptămânală EcoLocal Farmers Market.

Până la ziua de azi eu cunosc doar 2 (două) mărci comerciale autohtone, care vând produse procesate cu certificat ecologic pe piața locală – BioCămara și Equinox Wines.

Sunt bineînțeles mai mulți producători certificați ecologic. Dar ei sau vând produse proaspete, la vrac, și deci – în sezonul respectiv. Sau exportă produsul său, ocolind piața moldovenească.

Deci am mers în speranța să întâlnesc lume nouă care poate s-au lăsat convinși de Camera de Comerț să-și prezinte comorile sale și în fața consumatorului autohton.

1. În primul rând am dar de standul proeminent Monicol/Monistar cu vestitul rachiu Nimorinka precum și cu marca sa de fructe uscate Fruit2Go. Standul se lăuda cu TREI certificate ecologice internaționale (din Elveția, SUA și UE), dar niciun produs oferit la stand nu era certificat ecologic. De ce, mâ întrebați? Presupun că ele toate se vând doar peste hotarele noastre.

2. După asta m-am întâlnit cu Igor de la Biantti, cu nuci, migdale, și uleiuri care este în al 3-lea an de conversie ecologică, și care la anul viitor va putea aplica pe produsele de la ferma sa sigla și noțiunea Eco (dacă va certifica  hala de prelucrare, ambalare și depozitare). Deocamdată Igor nu are dreptul să scrie Eco sau sa aplice sigla națională pe produsele sale.

La standul lui Igor se vindea și ceai certificat ecologic de la BioCămara – unicul produs veridic ecologic comercialziat la expoziția din 2020. O gamă foarte largă de ceaiuri, de altfel. Bravo!

 

Tot la standul Biantti am descoperit 2 produse interesante.

Trei tipuri de făină integrală ecologică, cu acte în regulă, sigle și declarații respective, de la Prograin Organic (companie moldovenească). Din păcate făina nu era în vânzare, erau doar mostre, dar am auzit că în curând va apărea în rețelele de magazine. Ne bucurăm și așteptăm.

Mai era acolo un ulei de floarea-soarelui cu sigla eco a Uniunii Europene, dar fără codul obligatoriu, ceia ce mă face să cred că produsul este la etapa de dezvoltare și nu se vinde. Ce m-a întristat însă este că acest ulei este produs în Bulgaria, din materia primă moldovenească, la comanda companiei sus-numite și deci importat în Moldova.

Fix cum zicea ministrul Ion Perju ”noi importăm carne (citește ”proteină”) crescută pe cerealele exportate din Moldova”.

Nu știu căt va costa acest ulei, dar îmi imaginez că sinecostul este foarte înalt. De ce n-o găsit Prograin Organic un pres de ulei în Moldova, să-l producă și să-l certifice, mă depășește. Dar sunt sigură că antreprenorul are o justificare pe măsură.

3. Am mai găsit fulgi de măceș de la RoseLine. O companie tânără în al doilea an de conversie ecologică, care la fel nu are dreptul să scrie Eco pănă nu trece de anul trei. Tot acolo se vindea aronie uscată de la un producător în al doilea an de conversie ecologică. La fel – fără dreptul de a se declara eco până în anul 4.

Și atât. Cu privire la ”30 de companii cu produse ecologice certificate internațional amenajate într-o regiune aparte” declarate cireașa de pe tort a ediției 2020. Dacă mi-a scăpat ceva… poate mai era un pavilion aparte și eu nu am ajuns la el – îmi trag o palmă. Dar mă tem că realitatea este ca la piața EcoLocal – la invitația organizatorilor, vin 2-3-4 producători ecologici. În rest – export, export, export.

4. Mai departe – produse pseudo-ecologice, cu ambalaj ambițios, cu declarații pretențioase, care nu susțin nici cea mai elementară verificare a statutului lor ecologic. De la prune uscate, la miere, la biscuiți, la smântână dulce, ”pelimeni” și colțunași.

Și dacă majoritatea producătorilor vizați sunt pur și simplu ignoranți, nu cunosc legea pe care o încalcă, și nici nu au auzit de certificate ecologice, apoi unii dintre ei sunt mai mult decât informați. Chiar sunt membri ai anumitor grupuri de producători. Ei știu foarte bine că nu au dreptul să folosească sigla națională sau cuvântul bio/eco/organic pe produsul final, chiar dacă au certificat eco pentru teren.

Ei stiu asta foarte bine, deci ei vin în fața noastră cu minciuni crase. Iar dacă le faci observație, le dai întrebări, ei se întorc cu spatele și o fac pe mortul în popușoi. Aceștea sunt cei mai nesuferiți.

5. Prețuri? După cum e și cumpărătorul. Prețuri modeste. Nici vorbă de adaos comercial de %%% la produse pseudo-”eco”. Dar aici și se ascunde problema. Un produs pseudo-eco vândut la preț jos nu va permite niciodată unui produs analog, eco veritabil, să se vândă la un preț echitabil. De aici și reticența producătorilor să intre în circuit ecologic. Dacă el scrie eco/bio sus și jos pe ambalaj și nimeni nu-i cere socoteala, de ce să se mai cheltuie pentru certificare? Care este benevolă, de altfel.

Eu văd aici un cerc vicios în care se află producătorul autohton. El, producătorul nu respectă legea produselor eco, din frică de eșec, probabil, dar crează acel vid de încredere și de interes din partea consumatorului local, care este bombardat cu produse false.

Nu am adus nume aici pentru că nu vreau să par punitivă, dar vreau doar să vă atenționez care declarații și sigle de pe produsele ambalate sunt false, și să atrageți atenția când discutați cu producătorul respectiv în vizită la Fabricat în Moldova 2020.