Foametea e la distanță de o generație

Așa zice soțul meu. El e englez. Foamete nu a îndurat. Dar știe de la părinți. Și ține minte de când era copil, de când mama îi povestea despre foametea războiului. I-a înbuibat atât de profund ororile stării de asediu, încât fiind mare, a vrut doar să crească mâncare și să aibă mereu pentru sine